Conf.univ dr. Mihaela Negrescu
Dezvoltarea personală este un demers de intervenţie psihologică eclectic (preia tehnici in toate orientările terapeutice) care are ca scop facilitarea autocunoasterii fiecărui participant şi îmbunătăţirea, optimizarea persoanelor sub cele mai diverse aspecte (dezvoltarea de deprinderi, abilităţi) utilizând diferite tehnici specifice psihoterapiei.
Orice proces de dezvoltare personală presupune cel puţin două componente: autocunoaşterea şi optimizarea personală.
Autocunoaşterea se realizează prin punerea în cele mai diverse situaţii, utilizând o serie de exerciţii care să faciliteze conştientizarea unor semnificaţii personale, exerciţiile îl provoacă pe subiect să relateze diferite aspecte, să reacţioneze şi mai apoi să-şi analizeze povestea, comportamentul beneficiind şi de o serie de întrebări şi feedback-uri din partea terapeutului sau celorlalţi participanţi care îl ajută să-şi clarifice diferite probleme, să-şi accepte minusurile şi plusurile, urmând ca într-o etapă viitoare să-şi optimizeze comportamentul.
Este imposibil să începi un proces de optimizare personală dacă nu ai parcurs mai întâi această etapă a autocunoaşterii pentru că nu putem să ne corectăm minusurile, dacă nu suntem conştienţi mai întâi pe deplin de ele, dacă nu le acceptăm într-o primă etapă.
Se mai ridică mai apoi şi o altă problemă deosebit de relevantă: nimeni nu ne poate impune să creştem, să ne dezvoltăm, dacă intrinsec nu ne dorim asta. Iar această dorinţă se naşte tot din acest proces de autocunoaştere în care pas cu pas aflăm mai multe despre noi, despre defectele şi despre punctele noastre forte, în care ne clarificăm cine suntem, ce ne dorim, încotro ne îndreptăm şi în care învăţăm să ne stabilim obiective clare şi bine definite, pe termen scurt şi lung care să ne reprezinte şi care odată atinse să ne facă să ne simţim realizaţi, împliniţi, fericiţi.
Analizându-ne începem să înţelegem cauzele care au condus la diferite eşecuri, identificăm diverse pattern-uri disfuncţionale de gândire sau de comportament şi treptat începem să ne întrezărim sensul vieţii. Acest tip de adevăr nu se poate dărui – fiecare îl găseşte în sine însuşi sau nu-l găseşte deloc. Putem, evident să ne ajutăm clienţii prin întrebări care să-i ajute să se autoexploreze, însă tot ei vor fi cei care vor găsi răspunsurile. Unii oameni, influenţaţi de diferite deziderate impuse de societate sau de media (gen „un om fericit are o maşină scumpă, o vilă, îşi cumpără haine scumpe, se distrează în cluburi etc”) aleargă o întreagă viaţă după himere, încearcă să atingă diverse ţeluri care nu-i reprezintă şi, dacă reuşesc se vor simţi evident, tot nefericit.
Mai mult decât atât nu există reţete de succes la minut general valabile. Fiecare individ e unic, are propriile dorinţe, aspiraţii, idealuri, dar şi propriile căi (unele dintre ele pot părea pentru un observator neatent cel puţin ciudate) de a le atinge.
Un defect bine gestionat poate fi transformat într-un atu. De aceea, pentru a ajuta un individ să se dezvolte, trebuie să-i înţelegem mai întâi modul în care funcţionează, cum a reuşit în trecut şi cum a eşuat, ce îşi doreşte, care sunt obiectivele pe care vrea să le atingă, ce îl face fericit, ce poate face şi ce nu.
Toate aceste concluzii pot ieşi la iveală doar în urma unui proces temeinic de autocunoaştere şi de cunoaştere în care chiar clientul este cel care dă soluţii şi stabileşte ţeluri de atins: ce meserie vrea să urmeze, ce activităţi îi oferă cu adevărat satisfacţii, ce fel de deprinderi sau abilităţi doreşte să-şi formeze sau să-şi dezvolte, ce fel de persoană este şi cum vrea să devină, ce i se potriveşte şi ce nu.
Dacă aceste obiective vin cu adevărat din interior, nu numai că au mari şanse să fie atinse, ci mai mult decât atât, individul se va simţi împlinit nu doar când le îndeplineşte, concretizează ci şi de drumul în sine spre ţelurile sale, unul de creştere personală, în care la fiecare pas pe care îl face vede cum devine persoana care vrea să devină.
Odată parcurs procesul de autocunoaştere, ne va fi clar ce avem de făcut în a doua etapă, cea a optimizării personale.
Vom şti în acest fel ce abilităţi, deprinderi avem de dezvoltat la fiecare participant în parte şi ce fel de exerciţii să-i propunem pentru a-l sprijini să-şi atingă obiectivele. Vom putea identifica, desigur şi persoane din grup care au aceste deprinderi native sau formate şi ne putem folosi chiar de procesul de modelare, în care o persoană învaţă de la altă persoană.
Dezvoltarea personală este un subiect de actualitate, tratat în foarte multe articole şi nu doar în literatura de specialitate de specialişti, dar şi de persoane care au avut contact direct sau indirect cu această formă de intervenţie psihologică. Unii au afirmat că este doar un moft, o activitate la modă, afirmaţie total nefondată, aşa cum se poate întrevede din prezentarea de mai sus. Alţii o privesc ca pe o necesitate pentru orice persoană. Şi această afirmaţie are exagerările ei pentru că, în mod evident, ne putem continua viţa şi fără a trece prin această experienţă.
Dezvoltarea personală este însă o alternativă eficientă pentru oricine este dornic să se perfecţioneze, să-şi depăşească diferite blocaje sau să se cunoască mai bine, fie că este vorba de adolescenţi care îşi caută drumul în viaţă ori de adulţi care doresc să se dezvolte şi să înveţe mai multe lucruri despre ei înşişi.
Avantajele desfăşurării procesului de dezvoltare personală în cadrul unui grup format din 8-12 persoane (asa cum se intampla de cele mai multe ori) sunt:
– fiecare participant poate beneficia de o multitudine de feedback-uri asupra modului în care este perceput de la ceilalţi participanţi dar şi de soluţii pe care le poate trece mai apoi prin filtrul propriei individualităţi pentru a vedea dacă i se potrivesc sau nu;
– dinamica de grup stimulează creativitatea şi procesele de conştientizare, ca prim pas în direcţia optimizării personale (trebuie mai întâi să-ţi accepţi plusurile şi minusurile, ca premisă a dezvoltării personale);
– sentimentul de apartenenţă la un grup în te poţi confesa şi în care eşti acceptat creează premise favorabile creşterii încrederii în forţele proprii;
– faptul că eşti nevoit să vorbeşti în faţa unui grup, ba mai mult, eşti pus în situaţii din cele mai diverse dictate de dinamica diverselor tipuri de exerciţii îl ajută pe fiecare participant să devină mai sociabil, mai comunicativ şi să-şi depăşească o serie de blocaje;
– faptul că participanţii întâlnesc persoane cu probleme similare cu ale lor, ori mai grave sau mai puţin grave încep să conştientizeze adevărata dimensiune a dificultăţilor cu care se confruntă. Mai mult decât atât ei ascultă şi modul în care aceste persoane au depăşit sau nu aceste probleme şi indirect se declanşează un proces inconştient de căutare de soluţii;
– subiecţii îşi măresc experienţa de viaţă prin faptul că au un acces nemediat la poveştile de viaţă a diverselor persoane (sunt rare cazurile în care putem cunoaşte amănunte din viaţa interioară a cuiva, să trecem dincolo de masca socială);
Beneficiile dezvoltarii personale
Beneficiile sunt numeroase, dintre care, sintetizând, cele spuse mai sus, amintim:
– îmbunătăţirea autocunoaşterii, conştientizarea atu-urilor şi minusurilor personale;
– oportunitatea formării ori îmbunătăţirii diferitor tipuri de deprinderi şi abilităţi cum ar fi: abilităţile de relaţionare, abilităţile de coping (de a face faţă stresului), de gestionare a timpului, asertivitatea, empatia, ascultarea activă, inteligenţa emoţională, creşterea încrederii în forţele proprii etc.
– descoperirea unor pattern-uri de gândire disfuncţională ori de comportamente care au condus la eşecuri si inlocuirea acestora unele adaptative;
– oportunitatea de a găsi soluţii la diferite probleme, dificultăţi cu care ne confruntăm;
– posibilitatea de a ne stabili obiective clare, realiste, care ne definesc şi care sunt în concordanţă cu valorile noastre etc.
Cu siguranţă însă că dezvoltarea personală nu este un panaceu, nu poate rezolva orice tip de probleme. Există o serie de tulburări nevrotice, care sunt mult mai eficient abordabile prin psihoterapie individuală ori tulburări din aria patologiei inabordabile prin acest tip de intervenţie.
Durata programului se întinde pe durata a 120 ore (4 ore săptămânal) iar costul este de 150 RON/şedinţă.
Grupurile sunt formate din 8-12 persoane iar metodele utilizate sunt eclectice, originale şi provocatoare.
Pentru înscrieri poţi suna la numărul de telefon 0749167302 sau poţi trimite un email la adresa mihaelanegrescu@yahoo.com.
Psihoterapeut: conf. univ. dr. Mihaela Negrescu