ARTICOLE / INTERVIURI
FILMARE/INTERVIU LA CINEPUB - CERCUL CARTURESTI VERONA
DR. MARIUS NEGRESCU,,DESPRE PSIHOTERAPIE SI ALTI DEMONI''
INTERVIU IN DILEMA VECHE DIN 19.10.2017
DR. MARIUS NEGRESCU
,,LUMEA ACTUALA S-A ALIENAT''
Dr. Marius Negrescu
Este psiholog și psihoterapeut. Discuția a pornit de la încercarea de a realiza o schiță a modelelor afective care reglează existența individului de astăzi.
Ați putea să schițați un portret al omului de astăzi, așa cum îl vede un psiholog?
Omul de astăzi este depășit de realitate. Trăim într-o epocă plină de tehnologie, în care nu ne adaptăm, nu reușim să înțelegem și să ne însușim tehnica modernă. Nu știm să folosim computerele la adevăratul lor potențial, folosim procesoare cu opt nuclee ca să trimitem mail-uri sau SMS-uri și să corespondăm pe Facebook…Tehnologia ne separă. E un zid între oameni, iar tehnologia ne ajută să ne închidem mai mult. Ne ascundem în spatele tehnologiei și comunicăm numai prin intermediul ei. E ca și cum, în loc să te întîlnești cu o fată, ai trimite un mesager. Relația umană efectivă lipsește. Observi tinerii cum stau la aceeași masă și discută pe messenger, în loc să se uite în ochii celor de lîngă ei. Preferăm să ne uităm la televizor, la videoclipuri de pe internet, în loc să ne bucurăm efectiv de viață. Vedem tot timpul viața trăită prin ochii altora. E ca și cum ai merge în concediul altuia – ai o rudă care a fost în străinătate, îți aduce o casetă video, o privești și te implici în înregistrarea respectivă, ca și cum ai fi fost acolo. Experiența nu e reală. Încercăm să ne creăm realități virtuale: jucăm Second Life, ne imaginăm în alte personaje, ne inventăm avataruri, prin care încercăm să ne deblocăm frustrările și să fim altcineva. Cunosc pe cineva care, în Second Life, și-a făcut o viață de asasin.
Ce spune asta despre el?
Cumva, își acceptă pulsiunile. Dar e interesant de ce se formează aceste pulsiuni. Există undeva o frustrare adîncă împotriva lumii, poate să fie și efectul jocurilor de tip shooter. Dacă intrăm în subiectul alienării, discuția ar fi mult mai lungă. Dar ăsta e adevărul: lumea actuală s-a alienat. Ne-am îndepărtat de bunătatea oamenilor, de fericirea lor. Nu mai construim spre binele omului – construim mai mult spre binele societății, dorim, mai degrabă, binele tuturor decît binele individual...
CERCETARE
,,STUDIU PRIVIND IMAGINEA SISTEMULUI JUDICIAR''
Dr. Marius Negrescu
Problematica şi relevanţa temei:
Din perspectiva realizării unei lucrări asupra sistemului judiciar din România, vizând identificarea unor metode de adaptare a mijloacelor de control social la realităţile noii societăţi, am analizat mecanismele legate de impunerea autorităţii legilor penale, de aplicare eficientă a acestora, de întărire a autorităţii actorilor - membri a acestui sistem - începând cu poliţiştii, procurorii până la judecători.
Acesta lucrare prezintă rezultatele obţinute in urma aplicării, in cursul anului 2011, a unei metode de cercetare specifica studiilor de marketing, in cea ce priveşte identificarea imaginii poliţiştilor.
Sistemul judiciar este un sistem cu o organizare birocratică, poate înstrăinat de scopurile sale in sensul în care în care solicitările, plângerile, sesizările, nevoile, doleanţele, dosarele persoanelor sunt înregistrate, clasate, numerotate, fiecare dintre ele fiind tratate nediferenţiat, egal, cu aceeaşi măsură, fiind soluţionate în intervale mari de timp.
Comunicarea intre membrii si clienţii acestui sistem este împiedicată atât de reglementări specifice cât şi de diverse obstacole specifice birocraţiei – ghişee, orare de audienţe etc. În timp ce părţile vătămate solicită recuperarea rapidă a prejudiciilor materiale suferite în urma săvârşirii unor infracţiuni, sistemul judiciar reacţionează prin identificarea, probarea si arestarea făptuitorilor, şi mai puţin asupra imobilizării proprietăţilor acestora în vederea recuperării prejudiciilor .
Autoritatea scăzută a poliţiştilor, procurorilor şi judecătorilor este determinată în parte de percepţia lipsei de putere a acestora cât şi datorită ineficienţei sistemului şi a legislaţiei penale. Imaginea poliţiştilor în mass-media este negativă, fiind caracterizaţi drept neprofesionişti, incompetenţi, corupţi şi fără autoritate. Poliţia română se află în situaţia unei scăderi de autoritate şi imagine, datorită corupţiei, calităţii personalului, numărului scăzut şi chiar timorării acestuia. Cetăţenii nu au încredere in politisti şi in celelalte organe ale statului şi se observă tendinţa de a evita să apeleze la acestea pentru rezolvarea problemelor de natură judiciară. Deasemenea cetăţenii evită să participe la procedurile judiciare în calitate de martori datorită sentimentului de nesiguranţă şi a lipsei de încredere în protecţia oferită de instituţiile statului. Există opinii potrivit cărora siguranţa personală a cetăţenilor, în spaţiile publice, nu este asigurată de către organele abilitate. Cetăţenii resimt sentimentul de nesiguranţă noaptea, în spaţiile publice, în zonele neaglomerate.
Se arata deasemenea ca sistemul judiciar în ansamblul său suferă de o finanţare insuficientă, lipsa mijloacelor logistice, instabilitate legislativa, lipsă de fermitate şi celeritate în aplicarea legilor...
Conf.univ dr. Mihaela Negrescu
Dezvoltarea personală este un demers de intervenţie psihologică eclectic (preia tehnici in toate orientările terapeutice) care are ca scop facilitarea autocunoasterii fiecărui participant şi îmbunătăţirea, optimizarea persoanelor sub cele mai diverse aspecte (dezvoltarea de deprinderi, abilităţi) utilizând diferite tehnici specifice psihoterapiei.
Orice proces de dezvoltare personală presupune cel puţin două componente: autocunoaşterea şi optimizarea personală.
Autocunoaşterea se realizează prin punerea în cele mai diverse situaţii, utilizând o serie de exerciţii care să faciliteze conştientizarea unor semnificaţii personale, exerciţiile îl provoacă pe subiect să relateze diferite aspecte, să reacţioneze şi mai apoi să-şi analizeze povestea, comportamentul beneficiind şi de o serie de întrebări şi feedback-uri din partea terapeutului sau celorlalţi participanţi care îl ajută să-şi clarifice diferite probleme, să-şi accepte minusurile şi plusurile, urmând ca într-o etapă viitoare să-şi optimizeze comportamentul.
Este imposibil să începi un proces de optimizare personală dacă nu ai parcurs mai întâi această etapă a autocunoaşterii pentru că nu putem să ne corectăm minusurile, dacă nu suntem conştienţi mai întâi pe deplin de ele, dacă nu le acceptăm într-o primă etapă.
Se mai ridică mai apoi şi o altă problemă deosebit de relevantă: nimeni nu ne poate impune să creştem, să ne dezvoltăm, dacă intrinsec nu ne dorim asta. Iar această dorinţă se naşte tot din acest proces de autocunoaştere în care pas cu pas aflăm mai multe despre noi, despre defectele şi despre punctele noastre forte, în care ne clarificăm cine suntem, ce ne dorim, încotro ne îndreptăm şi în care învăţăm să ne stabilim obiective clare şi bine definite, pe termen scurt şi lung care să ne reprezinte şi care odată atinse să ne facă să ne simţim realizaţi, împliniţi, fericiţi.
Analizându-ne începem să înţelegem cauzele care au condus la diferite eşecuri, identificăm diverse pattern-uri disfuncţionale de gândire sau de comportament şi treptat începem să ne întrezărim sensul vieţii. Acest tip de adevăr nu se poate dărui – fiecare îl găseşte în sine însuşi sau nu-l găseşte deloc. Putem, evident să ne ajutăm clienţii prin întrebări care să-i ajute să se autoexploreze, însă tot ei vor fi cei care vor găsi răspunsurile. Unii oameni, influenţaţi de diferite deziderate impuse de societate sau de media (gen „un om fericit are o maşină scumpă, o vilă, îşi cumpără haine scumpe, se distrează în cluburi etc”) aleargă o întreagă viaţă după himere, încearcă să atingă diverse ţeluri care nu-i reprezintă şi, dacă reuşesc se vor simţi evident, tot nefericit.
Mai mult decât atât nu există reţete de succes la minut general valabile. Fiecare individ e unic, are propriile dorinţe, aspiraţii, idealuri, dar şi propriile căi (unele dintre ele pot părea pentru un observator neatent cel puţin ciudate) de a le atinge.
Un defect bine gestionat poate fi transformat într-un atu. De aceea, pentru a ajuta un individ să se dezvolte, trebuie să-i înţelegem mai întâi modul în care funcţionează, cum a reuşit în trecut şi cum a eşuat, ce îşi doreşte, care sunt obiectivele pe care vrea să le atingă, ce îl face fericit, ce poate face şi ce nu...
REFERAT
,,DEZVOLTAREA PERSONALA''